Scrisoarea unui american...

Dragii mei,
Am ajuns cu bine in Romania.
Dupa Aeroportul Otopeni pana in Bucuresti am facut vreo 200 km judecand dupa aparatul de taxat al taxiului . Mi s-a parut semn de inteleptiune sa plasezi aeroportul la distanta mare de aglomeratiile urbane. In autostrada au plasat ceva asemanator gropilor pentru a nu atipi la volan.
Incercand sa dau 10 lei unui cersetor mi-a raspuns ca nu are sa imi dea rest pentru ca doar a schimbat una de 500lei.
Barbatii nu folesc, ca noi RedBull ci au o licoare ce se cheama tuica.
Controlorii din autobuze, fara sa te oboseasca, verifica discret buzunare si gentile pentru a verifica biletul. Ce-i drept unul cred ca a plecat din gresala cu portofelul meu insa stiu ca mi-l aduce politia diseara acasa.
Am intalnit o fata draguta, dar cred ca era naiva. Nu vazuse cum arata o hartie de 100 euro, asa ca i-am dat-o acasa sa o studieze iar ea mi-a dat numarul ei de telefon pentru a ne intalni.Sa vedeti ce numere au romanii nu ca noi .955 este numarul ei iar al mamei  112. Cred ca este foarte ocupata, ca imi raspunde un robot.
Au jocuri de perspicacitate pe strada. Un tip ascunde o bila sub unul din cele trei pahare si tu trebuie sa ghicesti unde este . Nu am pierdut decat 1000 de euro... oboseala de pe drum.
Am cumparat si o statuie dintr-un parc ... foarte mare... dar cand am vrut sa o dezgrop politia mi-a dat amenda...si mi-a rupt actul de propietate , ce-i drept era facut de mana intre mine si vanzator...Cred ca este o neintelegere.
Nu inteleg de ce v-ati speriat cand v-am anuntat ca plec in Romania.
Cu drag Angel